An nou, casă nouă

Şarpe, şerpeşte / cu solzi ca de peşte / rîul şerpuieşte. / Şi-n apa pîrăului / umbra spinărăului / a şarpelui, răului…, cînta odată cineva.

Da, e oficial: Japonia a intrat în anul şarpelui, dar poate n-o să fie un şarpe rău :D . Sper să ajungem – la Revelionul viitor – să spunem, precum Sinatra, It was a pretty good year

Cum Anul Nou e prilej de începuturi noi, o luăm şi noi (aproape) de la zero cu un site nou, o continuare a acestui blog, dar mai sprinten şi mai puternic. Să fie într-un ceas bun!

De azi înainte, o să fim aici:

japonianoastra.ro

site nou

La Mulţi Ani!


Să se revizuiască, primesc!

Crăciunul a trecut deja, iute ca săgeata – brazii împodobiţi au dispărut cu totul de pe străzi şi din magazine, ghirlandele de lumini colorate au fost strînse şi puse la păstrare pentru la anul, băieţii de la coafor şi fetele de la sălile de jocuri au revenit la uniforma obişnuită, iar colonelul Sanders s-a dezbrăcat de hainele de Moş Crăciun şi stă de pază degeaba la un KFC acum pustiu după iureşul din Ajun, cînd tot japonezul stătea la coadă să cumpere tradiţionala găleată de pui pentru toată familia…

Se apropie Anul Nou cu paşi repezi, ceea înseamnă că în săptămîna asta e vremea prielnică pentru făcut bilanţuri de 2012 şi proiecte de 2013, pentru amintiri calde din copilărie, pentru dor de acasă şi de cei dragi şi pentru meditat melancolic la sensul vieţii.

Dar Japonia munceşte frenetic în perioada asta: pe 26 decembrie a fost învestit noul guvern, după alegerile cîştigate zdrobitor de liberal-democraţi – cu Shinzō Abe 安倍晋三 revenit în funcţia de prim-ministru – şi miniştrii s-au prefăcut pe rînd că-şi suflecă mînecile să se apuce de treabă, ţinînd frenetic conferinţe de presă în care să-şi anunţe cu surle şi trîmbiţe programele care o să revitalizeze Japonia şi o s-o redea cetăţenilor (după cum clamau sloganurile din alegeri).

(c) Ai Nakamura 中村藍

(C) foto: Ai Nakamura 中村藍

Printre cei proaspăt instalaţi în funcţii, Shimomura Hakubun (下村博文), titular la Ministerul Educaţiei, Culturii, Sporturilor, Ştiinţei şi Tehnologiei – MEXT, pe scurt. Shimomura tocmai ce ţinu şi el mai sus-pomenita conferinţă de presă, la care cuvîntul de ordine a fost, desigur… REFORMĂ. „Să schimbăm din temelii sistemul de educaţie, pentru ca generaţia tînără să înveţe despre istoria, tradiţia şi cultura Japoniei…” – adică, citit printre rînduri: să schimbăm iar manualele (mai ales alea de istorie, în care oricum nu prea există al doilea Război Mondial) şi să refacem programa aia stufoasă de dinainte de precedenta reformă. Ce atîta <yutori kyōiku> (ゆとり教育) încoace şi-ncolo, hai să terminăm cu prostiile şi se reîncepem să turnăm cu pîlnia în creierele elevilor, că altfel nu se poate…

„Ca să eradicăm ijime din şcoli, trebuie să colaborăm cu toate partidele şi să schimbăm legile. Întreaga naţiune trebuie să fie preocupată de problema asta…” – adică yeah, right. Ce discursuri sforăitoare şi demagogice!

Cu alte cuvinte, vin vremuri interesante pentru învăţămîntul din Japonia. Ministru nou = REFORMĂ cu orice preţ! Nu sună cunoscut?…

***

PS: O relatare parţială (în engleză) aici.


Crăciun fericit!

Săptămîna trecută, cînd am fost la Odaiba, am găsit pe plajă cel mai eco ornament de Crăciun: un brad împodobit şi o sanie a lui Moş Crăciun, ambele făcute din pet-uri reciclate. Lumina blînd-roşcată, nisipul fin, apa limpede şi briza domoală: atmosfera cea mai potrivită pentru sărbători…🙂

Crăciun fericit!


Toate-s vechi şi nouă toate

Sîmbăta trecută, spre seară, ne-am adunat în Ikebukuro pentru o petrecere – doi prieteni îşi sărbătoreau împreună ziua de naştere într-o crîşmă faină de prin cartier. Cum unii dintre noi aveau nevoie de niscaiva cash, ne-am oprit în subteranul labirintic al gării la coada şerpuitoare de la bancomatul-minune care funcţionează şi după ora 5. Eram în apropierea unei scări care ducea spre suprafaţă, aşezaţi disciplinat la rînd şi hlizindu-ne verzi şi uscate… şi atunci A ÎNCEPUT.

De pe treptele din apropiere s-a prăvălit brusc de-afară un vuiet chinuit, înspăimîntător, purtat de o portavoce sinistră şi de vîntul şuierător. Sincer, m-au trecut nişte fiori pe şira spinării, ca într-un film de groază cînd e suspansul la punctul culminant. Numai că… era doar vacarmul tipic de campanie electorală japoneză, cu prelegeri de stradă (gaitō enzetsu 街頭演説) urlate din toţi rărunchii de pe capote de camionete ticsite de afişe. (Duminică tocmai ce fură alegeri în Japonia, anticipate de altfel.)

După ce ne-am terminat treaba la bancomat, am ieşit la suprafaţă şi ne-am oprit în ţarcul de fumat de pe trotuar, să pipăm cîte o ţigară. Naivi, credeam că o să ne putem continua conversaţia… Dar de pe camioneta din mijlocul intersecţiei se revărsau valuri după valuri de ţipete isterice, atît de zgomotoase încît ne-am întrebat cum de nu se sparge naibii portavocea aia oribilă. Eu, unul, nu mai eram în stare nici măcar să ţin un fir coerent de gîndire, darmite să mai stau de vorbă cu cineva – nimerisem parcă într-o Portocală mecanică în care metoda de tortură era un discurs electoral. „Votaţi pentru noiiiii! Votaţi pentru noiiiiiiii!” Yoroshiku onegai shimaaaaaaaaaaaaaaaasu! Yoroshiku onegai shimaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasu! Din ce în ce mai tare şi mai insistent. Întîi o tanti – o voluntară din echipa de susţinători – şi apoi un nene – însuşi catindatul… Yoroshiku onegai shimaaaaaaaasu! La nesfîrşit.

Am aruncat o privire spre sursa apocalipsei auditive, dar era destul de departe şi, pe deasupra, se lăsase deja întunericul, aşa că n-am desluşit nici o figură – deşi, probabil erau toate desfigurate de efortul electoral. În jurul camionetei zăboveau cîţiva gură-cască rătăciţi de aiurea, mai mult curioşi decît interesaţi de vreun program politic. Nimeni nu asculta discursurile, nimeni nu aplauda, nimeni nu scanda. Toţi păreau mai degrabă agasaţi şi dornici ca toată tărăşenia să se isprăvească repede, cît mai repede. Yoroshiku onegai shimaaaaaaaasu! Zgomot. Prea mult zgomot inutil.

Ne-am terminat ţigările şi am pornit spre crîşma unde se petrecea petrecerea; am trecut cu paşi febrili strada imensă, încercînd să ne îndepărtăm cît mai repede de vacarmul scaraoţchian, dar valurile de ţipete ne-au urmărit obsedant prin toată piaţa. Chiar şi după ce am trecut de primul zid de clădiri şi am intrat pe străzile lăturalnice – gălăgioase şi ele din pricina unui du-te-vino continuu de oameni grăbiţi să intre / iasă de prin cîrciumi, săli de jocuri sau alte locuri de pierzanie – ecourile de Yoroshiku onegai shimaaaaaaasu! ne-au mai bîntuit destul de multă vreme, ceva mai estompate, e drept, dar şi mai hidoase pentru că se spărgeau în cioburi de toate colţurile de clădiri din jur. maaasumaaasumaaasu…, la infinit.

Mi-am dat seama că, de acum înainte, pentru mine asta o să fie politica, indiferent de ţară: un şir interminabil de urlete fără sens care deranjează pe toată lumea şi care îţi taie firul gîndurilor… În cazul ăsta, am aflat ieri de pe la ştiri că, întîmplător, partidul al cărui catindat zbiera în Ikebukuro face parte din coaliţia care a cîştigat alegerile şi o să formeze noul guvern. Dar la alegerile următoare, o să ţipe iar cu toţii, o să cîştige unii sau alţii şi tot aşa, la nesfîrşit. Mult zgomot pentru nimic.

***

Cam aşa:


Ideograma anului 2012

Fiind 12.12.2012, s-ar putea ca ăsta să fie ultimul post ever de pe blog, dacă au dreptate mayaşii şi presa isterizată din România… Să ne grăbim, deci.

Din 1995 încoace, Nihon Kanji Nōryoku Kentei Kyōkai 日本漢字能力検定協会 – Asociaţia Japoneză pentru Evaluarea Competenţelor de Ideograme (?) – desemnează în fiecare lună decembrie, pe baza unui vot public, „ideograma anului”. Azi a fost anunţată ideograma pentru 2012: 金 kin, adică „aur”.

Potrivit tradiţiei, ideograma a fost scrisă de către stareţul templului Kiyomizu din Kyōto cu o pensulă specială, pe o coală de hîrtie de Echizen cu o lungime de 1,5 metri şi o lăţime de 1,3 metri, într-o ceremonie publică desfăşurată la templu astăzi imediat după prînz.

(C) Sankei News

(C) Sankei News

Motivele alegerii ideogramei 金 sînt, în principal, 1) medaliile de aur obţinute de sportivii japonezi la JO de la Londra, 2) premiul Nobel pentru medicină acordat profesorului Shin’ya Yamanaka şi 3) eclipsa inelară de soare vizibilă în Japonia anul ăsta – numită kinkan nisshoku 金環日食, deci conţinînd şi kanji-ul 金. (Kin e la a doua desemnare ca „ideograma anului”, după 2000.)

Imediat după ceremonie, stareţul de la Kiyomizu a declarat că a simţit că ideograma din 2012 o scoate şi mai mult în evidenţă pe cea de anul trecut – 絆 kizuna („prietenie, tovărăşie, camaraderie”) – pentru că exprimă spiritul japonezilor, care nu şi-au pierdut speranţa şi îndîrjirea  (昨年の『絆』に光を当て、希望を持って頑張ろうとする日本人の気概を感じた)…

Lista cu ideogramele din anii anteriori se găseşte aici.