Tag Archives: RAO

Rao şi traducătorii neplătiţi – un nou capitol

(Laura Frunză, post preluat de aici)

Am amânat destul de mult acest articol pentru că am trecut printr-o perioadă neagră cu povestea cu RAO şi îmi era greu s-o iau de la capăt. În secret am mai sperat că cei de la RAO se vor potoli şi vor încerca să-şi plătească traducătorii, măcar de teama scandalului public. Din păcate n-a fost aşa, ba mai mult nişte vrăbiuţe mi-au şoptit la ureche nişte chestii urâte care s-au spus despre mine în redacţia RAO. În continuare, editura dă cu bâta în baltă şi o comite la modul cel mai cras. Pe 8 iunie 2012 o traducătoare declara pe pagina ei de facebook: „Primesc astazi, prin curier, un plic de la RAO care continea scrisoarea de instiintare ca au anulat de drept (?!?) contractul incheiat intre mine si ei pentru traducerea cartii “Durante” de Andrea De Carlo pentru ca nu am predat-o la timp. Dat fiind ca ei nu au semnat contractul in doua exemplare, unul pentru fiecare parte, nu aveau nici un drept. Dar eu, care am semnat contractele si am predat la timp celelalte traduceri, nu pot, deci nu am dreptul, sa-i dau in judecata. Avea dreptate domnul Laszlo Alexandru, nu e loc de delicatete si bun simt cind ai de-a face cu nesimtitii. Iar astia au un tupeu inimaginabil. Stiu sigur ca nu asa faci Cultura, furind timp, energie si bani unor oameni care isi aduc contributia onesta la raspindirea literaturii altei tari. Trist e putin spus!” (Cerasela Barbone).

Revolta care m-a cuprins nu poate fi exprimată în cuvinte, decât, poate, în unele care nu se găsesc în dicţionar. Ştiu că s-a încercat şi o boicotare a editurii la Bookfest, nu ştiu ce s-o fi reuşit că eu am fost în transă zilele alea, atât de mult am avut de lucru. Însă dacă pot să contribui, măcar puţin, la acţiunea de a face publică atitudinea RAO faţă de traducători, atunci o voi face. În cele ce urmează, voi face o listă cu datele primite de la traducători cu privire la cărţile traduse şi sumele aproximative datorate de editură traducătorilor. Voi încerca să traduc acest articol şi în engleză când voi avea puţin timp şi voi crea o pagină separată unde voi pune toate articolele legate de ei pentru a fi consultate de cine ajunge acolo via Google. Dacă mai sunt traducători care vor să se adauge la listă, să-mi lase comentariu sau să-mi dea mail cu datele legate de cărţile traduse şi sumele aproximative datorate.

Nume traducător:  Diana Bălteanu
Carte tradusă: Tripticul de Bill Napier, Trădare la Veneţia de Steve Berry şi Urmărirea de Clive Cussler
Suma aproximativă datorată: 8000 de lei
Proces început: da, câştigat, sumă nerecuperată

Nume traducător: Andra Campan
Carte tradusă:  Cele 4 volume din seria “Circle of Magic” de Tamora Pierce: Cartea lui Sandry, Cartea lui Tris, Cartea Dajei şi Cartea lui Briar.
Suma aproximativă datorată: 4495 lei
Proces început: da

Nume traducător:  Roman Paşca
Carte tradusă:  Kenzaburo OE, “Strigatul inabusit”
Suma aproximativă datorată: 1600 lei
Proces început: nu

Nume traducător: Ioana Opait
Carte tradusă: Codul lui Iisus de Michael Cordy (publicată) şi The Murder Room de P.D. James (nepublicată)
Suma aproximativă datorată: 3800 lei
Proces început: da, neterminat

Nume traducător: Georgiana-Monica Iorga
Carte tradusă: Secole de Arta .Secolul al XVII-lea de Rosa Giorgi
Suma aproximativă datorată: 2100 lei
Proces început: nu

Nume traducător: Mihaela Sacuiu
Carte tradusă: Rat Pack. Viviendo a su manera”, de Javier Marquez
Cartea a fost predată pe 09.iulie 2009 şi nu a fost publicată nici până în ziua de azi. Avansul a fost încasat.

Nume traducător: Mihaela Alexandrescu
Carte tradusă: Little White Horse de Elizabeth Goudge
Cartea a fost predată pe 30.august.2009 şi nu a fost publicată nici până în ziua de azi. Avansul a fost încasat.

Nume traducător: Iulia-Oana Ţarălungă
Carte tradusă: The Shaman Boy de Caroline Pitcher
Suma aproximativă datorată: 800 de lei şi 4 cărţi de drept de autor
Proces început: nu

Nume traducător: Melania Maria Goja
Carte tradusă: Purple Hibiscus de Chimamanda Ngozi Adichie şi The Mentor
Suma aproximativă datorată: 4500 de lei
Proces început: nu

Nume traducător: Ileana Iorga
Carte tradusă: Dublura de Tess Gerritsen
Suma aproximativă datorată: 2300 de lei
Proces început: nu

Nume traducător: Cerasela Barbone
Carte tradusă:  Singurătatea numerelor prime de Paolo Giordano, Soţia campionului de Piero Colaprico, Immortale odium de Rino Cammilleri, Arde Troia de Sandro Veronesi
Suma aproximativă datorată: 3600 de lei
Proces început: nu

Nume traducător: Mădălina Andrei
Carte tradusă: Frumuseţe de vânzare de Candace Bushnell
Suma aproximativă datorată: 3000 de lei
Proces început: da, cîştigat, hotărârea judecătorească nu a fost redactată încă, sumă nerecuperată.

Sunteţi liberi sa preluaţi articolul pe oriunde doriţi, dacă doriţi. Cu cât mai multă lume află de ei, cu atât mai puţini traducători vor fi ţepuiţi pe viitor.


O scrisoare deschisă către editura RAO

Am povestit deja despre propriile mele aventuri cu editura RAO aici. M-am lămurit demult că nu sînt un caz singular şi că RAO şi-a făcut un obicei din a-şi trata execrabil traducătorii.

Azi, dintr-un comentariu la blog, am aflat despre o scrisoare deschisă adresată de Cerasela Barbone – o altă traducătoare „păţită” – directorului editurii RAO. Am preluat textul de aici şi îl reproduc mai jos integral, cu scuze că nu am cerut permisiunea să fac asta. Mă bazez însă pe faptul că e un protest deschis şi urgent care merită să fie cunoscut. Evident, subscriu.

Despre păţaniile mele recente cu RAO, am să revin cu un post detaliat cît de curînd.

Scrisoare deschisă Directorului Editurii RAO.

Nu vă cunosc personal şi, cu siguranţă, nici nu-mi doresc să se ivească o astfel de ocazie. Am vorbit doar o dată la telefon, pe 2 februarie 2012, cînd m-aţi sunat să mă rugaţi, după ce v-aţi pus cenuşă în cap fiindcă nu m-aţi plătit pentru cărţile traduse pentru editura RAO, să vă trimit un CV şi să vă restitui originalul ultimei cărţi pentru a putea aplica la un proiect de finanţare a traducerilor. V-am răspuns cordial, v-am trimis CV-ul aproape imediat şi a doua zi am făcut un efort să mă întîlnesc cu un trimis din partea editurii să-i dau cartea, înţelegînd că doriţi să reluaţi colaborarea cu mine, iar eu spunîndu-vă că ea este posibilă numai în condiţiile în care primesc toţi banii. M-aţi asigurat că acest lucru se va întîmpla.

Singurul lucru care s-a întîmplat de atunci a fost că în martie, prin doamna de la contabilitate, mi-aţi propus o eşalonare de plăţi, care s-ar fi întins cam pe un an de zile şi care presupunea achitarea unei rate lunare, iar singura rată pe care am primit-o pînă acum a fost jumătatea sumei propuse pentru luna martie, respectiv contravaloarea a 10% din suma totală pe care mi-o datoraţi.

Colaborarea noastră a început în decembrie 2007 şi, iniţial, lucrurile s-au desfăşurat normal. Primele trei contracte, cred, au fost semnate şi de mine şi de dumneavoastră, eu v-am predat traducerile, uneori cu mult înainte de termenul limită, dumneavoastră mi-aţi plătit cu o întîrziere care varia de la 3 luni la 1 an. Apoi eu am continuat să semnez contractele şi să predau la termen traducerile, dumneavoastră nu le-aţi mai semnat şi nu m-aţi mai plătit. Şi, ca urmare, nu v-am mai predat ultima traducere (este vorba deDurante de Andrea De Carlo, pe care ar fi trebuit să v-o predau pînă pe 15 octombrie 2010) şi atunci s-a încheiat şi colaborarea noastră.

Comiteţi două abuzuri pentru care nu sînteţi sancţionat. Faptul că vă permiteţi să nu semnaţi un contract este un abuz şi abuzaţi de încrederea pe care traducătorii, unii de dragul muncii, alţii de dragul banilor, alţii de dragul amîndurora, continuă să v-o acorde. Şi nu semnaţi pentru că astfel nu puteţi fi dat în judecată de traducătorii pe care nu-i plătiţi. Şi pentru că ştiţi că nu-i veţi plăti, vă asiguraţi spatele nesemnînd contractele. Nici o instanţă nu se uită la noi, traducătorii, fără să avem acele hîrtii la mînă care, desigur, par o formalitate, dar care devin extrem de importante în eventualitatea unui litigiu. Pe care îl evitaţi cu şmecherie, cu fofileală, cu băgat capul în nisip.

Al doilea este faptul că nu plătiţi. Aşa se face că ajungeţi să nu respectaţi efortul traducătorilor, cărora le oferiţi nişte tarife mizerabile (de cînd colaborez şi cu alte edituri, ştiu că ale editurii RAO sînt printre cele mai mici de pe piaţă) şi pe care fie nu-i plătiţi deloc, fie îi plătiţi cu întîrzieri inadmisibile. Fie îi plătiţi ca să stingeţi un scandal de o amploare considerabilă în mediul online, dar nu şi pentru că vă revine această obligaţie.

Există Copy.ro (cu care am semnat şi eu, de curînd, un mandat de gestiune a drepturilor de autor) care ar trebui să vă preseze să vă respectaţi obligaţiile contractuale, şi ştiu că fac acest lucru, dar nici ei, în absenţa contractelor semnate de editură, nu ne pot reprezenta în instanţă.

În concluzie, vă recomand să vă fie ruşine. Că îndrăzniţi să vă lăudaţi cu faptul că “De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri din România”, cînd ştiţi că înşelaţi şi minţiţi, că închiriaţi unul dintre cele mai mari standuri la Tîrgul Gaudeamus, dar nu vă plătiţi traducătorii, că vă situaţi, după eveniment, în top zece vînzări, dar nu vă plătiţi traducătorii.

Ştiu că n-o să vă cutremuraţi citind aceste rînduri şi că veţi continua să patronaţi o afacere construită pe înşelătorie şi minciună, nepăsîndu-vă că noi, traducătorii, muncim pentru dumneavoastră fără să fim plătiţi. Ce afacere profitabilă, nu?

Şi fiindcă nu puteţi fi sancţionat printr-un proces juridic pentru înşelătoria pe care o practicaţi cu dezinvoltură, eu am obligaţia morală să vă trec prin furcile caudine ale unui proces public, prin care să-mi apăr, chiar şi numai simbolic, drepturile de autor.

Cu lipsă de admiraţie,
Cerasela Barbone


Mînie proletară față de editura RAO

UPDATE 30 noiembrie 2012

Azi, 30 noiembrie, am primit de la RAO următorul mesaj sec:

Va scriu pentru a va anunta ca am facut azi plata pentru lucrarea Strigat Inabusit-Kenzaburo OE.
 
Ne cerem scuze inca o data pentru intarziere si va multumim foarte mult de intelegerea de care ati dat dovada.
 
O seara frumoasa!

Exact aşa, fără diacritice, ca la o editură serioasă…

A durat doi ani(!) ca una din „marile” edituri din România să-şi plătească un traducător cu o sumă mizeră. M-aş bucura că am primit pînă la urmă banii, dar povestea asta e prea amară. Şi cel mai alarmant e că se pare că lucrurile continuă la fel. Trist. Ruşinos.

***

Am tradus pînă acum cîteva cărți din japoneză pentru diverse edituri de prin România (RAO, Nemira, Trei). Pentru că am lucrat la început cu RAO și pentru că scoteau cărți elegante, îmi erau oarecum simpatici. MARE GREȘEALĂ! Sînt, în acest moment, cuprins de indignare și mînie față de tot ce înseamnă RAO. Și iată și de ce.

Ultima carte pe care am tradus-o pentru ei a fost Strigătul înăbușit, un roman al lui Kenzaburō Oe. Cartea a apărut în decembrie 2010… și poate ar fi trebuit să mi se pară suspect ceva încă de atunci: nimeni de la editură n-a catadicsit să mă anunțe de apariția cărții (măcar prin mail, nu aveam pretenția la telefon), am văzut-o direct în librării. Am trimis eu mail, să întreb dacă pot să primesc exemplarele mele de traducător, pe care le-am primit într-adevăr în ianuarie 2011. Cînd am ridicat acele exemplare, am făcut și greșeala să îl întreb pe redactorul de carte de banii pentru traducere – am fost sfătuit să contactez pe mail contabilitatea / conducerea (una din adrese era cu office@… blabla). Zis și făcut, am zis că sînt de bună credință și am scris. Degeaba. Am scris din nou, și din nou… În aprilie anul trecut am venit în Japonia și am scris și de aici, din nou și din nou… Toate mailurile mele (elegante în ton) au rămas fără ABSOLUT NICI UN RĂSPUNS pînă în clipa de față.

Să ne înțelegem: nu am de luat cine știe ce sumă (pentru că traducerile, inclusiv din japoneză, sînt încă foarte prost plătite în România, dar asta e o cu totul altă discuție), dar e o chestiune de principiu. Dacă aș fi primit măcar un mesaj de scuze sau o minimă explicație, sau un semn minuscul („vom încerca”, „nu putem acum”, „ne pare rău” etc.), aș mai fi înțeles, treacă-meargă. Dar să nu primesc nimic atîta amar de vreme mi se pare absolut inadmisibil.

Și mai grav este că, din cîte se pare, nu sînt singurul în această situație, după cum am aflat de aici, ceea ce înseamnă că noua politică a RAO este de ignorare totală a tuturor traducătorilor față de care au restanțe.

Prin urmare, începînd de azi, mă alătur campaniei pe care o inițiază Laura Frunză (care, de altfel, a pierdut și procesul cu RAO):

Vreau să mă ajutaţi să boicotăm editura RAO, nu mai cumpăraţi nicio carte de la ei. Să dea naibii faliment şi să guste şi madam Enculescu din veninul sărăciei, că eu m-am săturat, mi-e gura plină! […] Vă rog, ajutaţi-mă să-mi recuperez ce-i al meu de drept şi să-i împiedic pe cei de la RAO să triumfe!

Îmi pare rău să spun asta, dar, pentru mine, editura RAO nu mai există. A decedat. Și nu pentru că nu m-a plătit, ci pentru că mă / ne ignoră cu nerușinare.

Dacă vreți să vă alăturați boicotului, dați vorba mai departe prin toate mijloacele (Facebook, bloguri, mailuri și ce-o mai fi). Cred că e o situație penibilă, care trebuie cunoscută – e, dacă vreți, latura întunecată a pieței de carte din România.

PS: În răstimpul cît am scris acest post, am încercat de cîteva ori să intru pe site-ul RAO, dar nu merge deloc. E conexiunea mea de vină sau s-a evaporat site-ul cu pricina?