Toate-s vechi şi nouă toate

Sîmbăta trecută, spre seară, ne-am adunat în Ikebukuro pentru o petrecere – doi prieteni îşi sărbătoreau împreună ziua de naştere într-o crîşmă faină de prin cartier. Cum unii dintre noi aveau nevoie de niscaiva cash, ne-am oprit în subteranul labirintic al gării la coada şerpuitoare de la bancomatul-minune care funcţionează şi după ora 5. Eram în apropierea unei scări care ducea spre suprafaţă, aşezaţi disciplinat la rînd şi hlizindu-ne verzi şi uscate… şi atunci A ÎNCEPUT.

De pe treptele din apropiere s-a prăvălit brusc de-afară un vuiet chinuit, înspăimîntător, purtat de o portavoce sinistră şi de vîntul şuierător. Sincer, m-au trecut nişte fiori pe şira spinării, ca într-un film de groază cînd e suspansul la punctul culminant. Numai că… era doar vacarmul tipic de campanie electorală japoneză, cu prelegeri de stradă (gaitō enzetsu 街頭演説) urlate din toţi rărunchii de pe capote de camionete ticsite de afişe. (Duminică tocmai ce fură alegeri în Japonia, anticipate de altfel.)

După ce ne-am terminat treaba la bancomat, am ieşit la suprafaţă şi ne-am oprit în ţarcul de fumat de pe trotuar, să pipăm cîte o ţigară. Naivi, credeam că o să ne putem continua conversaţia… Dar de pe camioneta din mijlocul intersecţiei se revărsau valuri după valuri de ţipete isterice, atît de zgomotoase încît ne-am întrebat cum de nu se sparge naibii portavocea aia oribilă. Eu, unul, nu mai eram în stare nici măcar să ţin un fir coerent de gîndire, darmite să mai stau de vorbă cu cineva – nimerisem parcă într-o Portocală mecanică în care metoda de tortură era un discurs electoral. „Votaţi pentru noiiiii! Votaţi pentru noiiiiiiii!” Yoroshiku onegai shimaaaaaaaaaaaaaaaasu! Yoroshiku onegai shimaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasu! Din ce în ce mai tare şi mai insistent. Întîi o tanti – o voluntară din echipa de susţinători – şi apoi un nene – însuşi catindatul… Yoroshiku onegai shimaaaaaaaasu! La nesfîrşit.

Am aruncat o privire spre sursa apocalipsei auditive, dar era destul de departe şi, pe deasupra, se lăsase deja întunericul, aşa că n-am desluşit nici o figură – deşi, probabil erau toate desfigurate de efortul electoral. În jurul camionetei zăboveau cîţiva gură-cască rătăciţi de aiurea, mai mult curioşi decît interesaţi de vreun program politic. Nimeni nu asculta discursurile, nimeni nu aplauda, nimeni nu scanda. Toţi păreau mai degrabă agasaţi şi dornici ca toată tărăşenia să se isprăvească repede, cît mai repede. Yoroshiku onegai shimaaaaaaaasu! Zgomot. Prea mult zgomot inutil.

Ne-am terminat ţigările şi am pornit spre crîşma unde se petrecea petrecerea; am trecut cu paşi febrili strada imensă, încercînd să ne îndepărtăm cît mai repede de vacarmul scaraoţchian, dar valurile de ţipete ne-au urmărit obsedant prin toată piaţa. Chiar şi după ce am trecut de primul zid de clădiri şi am intrat pe străzile lăturalnice – gălăgioase şi ele din pricina unui du-te-vino continuu de oameni grăbiţi să intre / iasă de prin cîrciumi, săli de jocuri sau alte locuri de pierzanie – ecourile de Yoroshiku onegai shimaaaaaaasu! ne-au mai bîntuit destul de multă vreme, ceva mai estompate, e drept, dar şi mai hidoase pentru că se spărgeau în cioburi de toate colţurile de clădiri din jur. maaasumaaasumaaasu…, la infinit.

Mi-am dat seama că, de acum înainte, pentru mine asta o să fie politica, indiferent de ţară: un şir interminabil de urlete fără sens care deranjează pe toată lumea şi care îţi taie firul gîndurilor… În cazul ăsta, am aflat ieri de pe la ştiri că, întîmplător, partidul al cărui catindat zbiera în Ikebukuro face parte din coaliţia care a cîştigat alegerile şi o să formeze noul guvern. Dar la alegerile următoare, o să ţipe iar cu toţii, o să cîştige unii sau alţii şi tot aşa, la nesfîrşit. Mult zgomot pentru nimic.

***

Cam aşa:


4 responses to “Toate-s vechi şi nouă toate

  • Delia

    si aici au facut la fel…numai ca daca in Ikebukuro e multa aglomeratie iar sansa ca procentul de oameni care sa le dea macar minimum de atentie este destul de mare, aici nu e mai „nimeni”. oraselul asta e catarat pe munte iar in zona in care locuiesc eu, e aproape pustiu…or fi vrut sa impresioneze natura :))) we’ve got the power! oricum si eu am fost dezamagita…mi se pareau macar, mai cu bun simt, daca nu mai rationali ca ai nostri….

  • Horica

    vroiam sa zic ca eu sunt ala care avea nevoie de cas, dar apoi am vazut ca ai scris ca am iesit la fumat si atunci nu mai zic ca eram eu :))
    si 2, poate nu votezi cu mine peste 30 de ani, cand o sa candidez la prezidentiale :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s