Tag Archives: Abe

Să se revizuiască, primesc!

Crăciunul a trecut deja, iute ca săgeata – brazii împodobiţi au dispărut cu totul de pe străzi şi din magazine, ghirlandele de lumini colorate au fost strînse şi puse la păstrare pentru la anul, băieţii de la coafor şi fetele de la sălile de jocuri au revenit la uniforma obişnuită, iar colonelul Sanders s-a dezbrăcat de hainele de Moş Crăciun şi stă de pază degeaba la un KFC acum pustiu după iureşul din Ajun, cînd tot japonezul stătea la coadă să cumpere tradiţionala găleată de pui pentru toată familia…

Se apropie Anul Nou cu paşi repezi, ceea înseamnă că în săptămîna asta e vremea prielnică pentru făcut bilanţuri de 2012 şi proiecte de 2013, pentru amintiri calde din copilărie, pentru dor de acasă şi de cei dragi şi pentru meditat melancolic la sensul vieţii.

Dar Japonia munceşte frenetic în perioada asta: pe 26 decembrie a fost învestit noul guvern, după alegerile cîştigate zdrobitor de liberal-democraţi – cu Shinzō Abe 安倍晋三 revenit în funcţia de prim-ministru – şi miniştrii s-au prefăcut pe rînd că-şi suflecă mînecile să se apuce de treabă, ţinînd frenetic conferinţe de presă în care să-şi anunţe cu surle şi trîmbiţe programele care o să revitalizeze Japonia şi o s-o redea cetăţenilor (după cum clamau sloganurile din alegeri).

(c) Ai Nakamura 中村藍

(C) foto: Ai Nakamura 中村藍

Printre cei proaspăt instalaţi în funcţii, Shimomura Hakubun (下村博文), titular la Ministerul Educaţiei, Culturii, Sporturilor, Ştiinţei şi Tehnologiei – MEXT, pe scurt. Shimomura tocmai ce ţinu şi el mai sus-pomenita conferinţă de presă, la care cuvîntul de ordine a fost, desigur… REFORMĂ. „Să schimbăm din temelii sistemul de educaţie, pentru ca generaţia tînără să înveţe despre istoria, tradiţia şi cultura Japoniei…” – adică, citit printre rînduri: să schimbăm iar manualele (mai ales alea de istorie, în care oricum nu prea există al doilea Război Mondial) şi să refacem programa aia stufoasă de dinainte de precedenta reformă. Ce atîta <yutori kyōiku> (ゆとり教育) încoace şi-ncolo, hai să terminăm cu prostiile şi se reîncepem să turnăm cu pîlnia în creierele elevilor, că altfel nu se poate…

„Ca să eradicăm ijime din şcoli, trebuie să colaborăm cu toate partidele şi să schimbăm legile. Întreaga naţiune trebuie să fie preocupată de problema asta…” – adică yeah, right. Ce discursuri sforăitoare şi demagogice!

Cu alte cuvinte, vin vremuri interesante pentru învăţămîntul din Japonia. Ministru nou = REFORMĂ cu orice preţ! Nu sună cunoscut?…

***

PS: O relatare parţială (în engleză) aici.

Anunțuri

Kōbō Abe ar fi putut primi premiul Nobel…

Yomiuri Shinbun publică azi un interviu cu Per Wästberg, preşedintele în exerciţiu al comitetului Nobel pentru literatură. Întrebat despre scriitorii japonezi, Wästberg face o mărturisire interesantă: la începutul anilor ’90, Kōbō Abe (安部公房) era în cărţi pentru Nobelul literar – dacă nu ar fi murit pe neşteptate în 1993, probabil că ar fi primit premiul… Aşa, în 1994 a fost selectat Kenzaburō Oe (大江健三郎), al doilea japonez după Kawabata în 1968.

Wästberg mai adaugă şi că, tot cam pe-atunci, un alt nume intens vehiculat a fost cel al lui Yasushi Inoue (井上靖), ajuns şi el pe lista scurtă a celor care ar fi putut primi premiul. Pe de altă parte, întrebat despre Mishima, Wästberg răspunde că, în Occident cel puţin, nu era atît de bine văzut precum Abe, deci şansele lui au fost din start mult mai mici.

Evident, reporterul a adus în discuţie şi numele lui Haruki Murakami, pomenit destul de des în ultima vreme ca posibil candidat pentru Nobel – Wästberg răspunde scurt: „Nu discut despre scriitori în viaţă”. Normal.

Kōbō Abe, Yasushi Inoue, Yukio Mishima

Pînă una-alta – adică pînă se hotărăşte comitetul dacă Murakami o să ia sau nu premiul, şi dacă da, cînd anume – eu zic să ne bucurăm de cărţile tuturor, mai ales că le avem şi traduse în română pe cele mai importante. Şi să nu mai gîndim în termeni de ”what if?…”, că asta nu se termină niciodată :P.