Tag Archives: ziar

Încredere (aproape) nemărginită…

După cum am pomenit pe scurt şi în altă parte, în Japonia funcţionează de multe ori o încredere (aproape) nemărginită faţă de semeni… Asta e valabil în multe chestii mărunte de zi cu zi, dar şi în situaţii mai importante – contracte pentru servicii, comerţ etc.

Ieri, într-un oraş oarecare de munte, am surprins o imagine fabuloasă: pe strada principală – adică taman unde e mai mare bulucul de localnici şi turişti deopotrivă – se afla un automat de vîndut ziare. Defect. Adică ziarele nu erau ÎN automat, ci afară, în faţa lui, aşezate pe un stand simplu de metal. Fără gratii, fără grilaj, fără vînzător şi fără cameră de supraveghere… Minunat, nu?

După cum se vede în poză, de suportul metalic e prinsă o cutiuţă albastră pentru bani, iar deasupra e un afiş A4 pe care sînt trecute preţurile pentru fiecare ziar (ediţia de dimineaţă şi ediţia de seară) şi rugămintea de a introduce suma corectă:

Nu sînt sume mari (100 de yeni înseamnă cam 1 euro), şi cu toate astea nimeni nu ia vreun ziar fără să plătească – altfel, suportul cu pricina ar fi dispărut demult. Şi totuşi, acolo trec mii de oameni în fiecare zi… şi nu se fură.

Cam aşa e în Japonia. Nu tot timpul, dar de cele mai multe ori.  

Anunțuri

Abonament la ziar = saabisu

Pe la jumătatea lui decembrie 2011, ne-am făcut abonament la ziar, la Yomiuri Shinbun (読売新聞). A fost o întîmplare – noi tocmai discutam că ar fi bine să luăm şi un ziar, ceva, ca să suplimentăm sursele tradiţionale de informaţie (adică TV + internet :P), cînd la uşă a sunat un reprezentant de vînzări de la Yomiuri. Cinci minute mai tîrziu, aveam abonament pînă în martie, cu jumătate de lună – cît mai rămăsese din decembrie – gratuit şi un morman de produse oferite de ziar cu titlul de saabisu: chestii gratuite care se dau de obicei în semn de mulţumire şi pentru fidelizare. Saabisu (care vine, evident, din englezescul service) e, de altfel, o practică foarte comună în Japonia – am mai primit pînă acum o sumedenie de mărunţişuri, de la băuturi sau meniuri gratuite pînă la diverse zorzoane şi tinichele…

Cum mai e puţin din martie, azi a sunat din nou la uşă reprezentantul de vînzări ca să întrebe dacă vrem să prelungim abonamentul. Nici n-am apucat să zicem bine da că, în răstimpul cît am completat talonul, omul s-a repezit la maşină şi s-a întors imediat încărcat de produse – evident, saabisu. De data asta am căpătat detergent pentru vreo jumătate de an şi bere (pentru, fireşte, o perioadă mult mai scurtă :)):

În paranteză fie spus, am apreciat şi faptul că berea e din tranşa de primăvară, cea cu flori de cireş despre care am pomenit şi aici.

***

Nu în ultimul rînd, să nu uit să precizez cum funcţionează treaba cu abonamentele pe-aici (la ziar şi nu numai): semnezi o ţidulă, capeţi produsul, îl foloseşti liniştit şi, la sfîrşitul lunii cînd vine sorocul, plăteşti. Încrederea e nemărginită, nimeni nu se îndoieşte că eşti de bună credinţă şi că o să achiţi nota. Şi funcţionează!

Iar încrederea merge şi în sens invers: azi ne-am luat o imprimantă (căci reîncep în curînd cursurile :D) pe care magazinul n-o mai avea pe stoc. Am făcut comandă, am plătit-o integral şi n-am absolut nici o îndoială că peste o săptămînă, cînd mergem să o ridicăm, o să ne aştepte în magazin legată cu fundă. Şi n-o să aibă nici o zgîrietură, n-o să-i lipsească vreun cartuş sau mai ştiu eu ce…