UPDATE 30 noiembrie 2012
Azi, 30 noiembrie, am primit de la RAO următorul mesaj sec:
Va scriu pentru a va anunta ca am facut azi plata pentru lucrarea Strigat Inabusit-Kenzaburo OE.Ne cerem scuze inca o data pentru intarziere si va multumim foarte mult de intelegerea de care ati dat dovada.O seara frumoasa!
Exact aşa, fără diacritice, ca la o editură serioasă…
A durat doi ani(!) ca una din „marile” edituri din România să-şi plătească un traducător cu o sumă mizeră. M-aş bucura că am primit pînă la urmă banii, dar povestea asta e prea amară. Şi cel mai alarmant e că se pare că lucrurile continuă la fel. Trist. Ruşinos.
***
Am tradus pînă acum cîteva cărți din japoneză pentru diverse edituri de prin România (RAO, Nemira, Trei). Pentru că am lucrat la început cu RAO și pentru că scoteau cărți elegante, îmi erau oarecum simpatici. MARE GREȘEALĂ! Sînt, în acest moment, cuprins de indignare și mînie față de tot ce înseamnă RAO. Și iată și de ce.
Ultima carte pe care am tradus-o pentru ei a fost Strigătul înăbușit, un roman al lui Kenzaburō Oe. Cartea a apărut în decembrie 2010… și poate ar fi trebuit să mi se pară suspect ceva încă de atunci: nimeni de la editură n-a catadicsit să mă anunțe de apariția cărții (măcar prin mail, nu aveam pretenția la telefon), am văzut-o direct în librării. Am trimis eu mail, să întreb dacă pot să primesc exemplarele mele de traducător, pe care le-am primit într-adevăr în ianuarie 2011. Cînd am ridicat acele exemplare, am făcut și greșeala să îl întreb pe redactorul de carte de banii pentru traducere – am fost sfătuit să contactez pe mail contabilitatea / conducerea (una din adrese era cu office@… blabla). Zis și făcut, am zis că sînt de bună credință și am scris. Degeaba. Am scris din nou, și din nou… În aprilie anul trecut am venit în Japonia și am scris și de aici, din nou și din nou… Toate mailurile mele (elegante în ton) au rămas fără ABSOLUT NICI UN RĂSPUNS pînă în clipa de față.
Să ne înțelegem: nu am de luat cine știe ce sumă (pentru că traducerile, inclusiv din japoneză, sînt încă foarte prost plătite în România, dar asta e o cu totul altă discuție), dar e o chestiune de principiu. Dacă aș fi primit măcar un mesaj de scuze sau o minimă explicație, sau un semn minuscul („vom încerca”, „nu putem acum”, „ne pare rău” etc.), aș mai fi înțeles, treacă-meargă. Dar să nu primesc nimic atîta amar de vreme mi se pare absolut inadmisibil.
Și mai grav este că, din cîte se pare, nu sînt singurul în această situație, după cum am aflat de aici, ceea ce înseamnă că noua politică a RAO este de ignorare totală a tuturor traducătorilor față de care au restanțe.
Prin urmare, începînd de azi, mă alătur campaniei pe care o inițiază Laura Frunză (care, de altfel, a pierdut și procesul cu RAO):
Îmi pare rău să spun asta, dar, pentru mine, editura RAO nu mai există. A decedat. Și nu pentru că nu m-a plătit, ci pentru că mă / ne ignoră cu nerușinare.
Dacă vreți să vă alăturați boicotului, dați vorba mai departe prin toate mijloacele (Facebook, bloguri, mailuri și ce-o mai fi). Cred că e o situație penibilă, care trebuie cunoscută – e, dacă vreți, latura întunecată a pieței de carte din România.
PS: În răstimpul cît am scris acest post, am încercat de cîteva ori să intru pe site-ul RAO, dar nu merge deloc. E conexiunea mea de vină sau s-a evaporat site-ul cu pricina?
Japonia noastră 
23 februarie 2016 at 1:49 am
Buna ziua,
Am avut contract cu RAO pentru o carte publicata in 2009, care nu mi-a fost platita. Am trecut-o la “pierderi” fiindca n-am avut puterea sa umblu prin tribunale. As vrea sa stiu daca vreunul dintre traducatorii inselati de aceasta editura si-a mai primit vreodata banii, fara sa fi intentat (si castigat) un proces.
Multumesc.
28 mai 2012 at 2:56 am
Boicotaţi editura rău-platnică RAO la Bookfest
insigna anti-RAO aici:
http://www.picbadges.com/rusine-rao/2595512/
O actualizare a articolului meu legat de RAO aici:
http://cristinaandrei.blogspot.com/2012/02/depreciatorii.html
27 mai 2012 at 4:16 am
1 martie 2012 at 7:24 pm
Buna ziua!
Am creat Grupul Traducatorilor Literari din Romania pe FB: https://www.facebook.com/groups/348848391821558/ cu intentia de a afla unii de altii si a incerca, daca va exista vointa necesara, sa organizam o asociatie care sa ne apere drepturile. Va invit sa va inscrieti si sa dati mai departe vestea.
Va multumesc!
Cu bine,
Cerasela Barbone
1 martie 2012 at 12:22 am
Protestul meu aici:
http://cristinaandrei.blogspot.com/2012/02/depreciatorii.html
23 februarie 2012 at 9:50 pm
Nu ma mira, prima si ultima experienta cu RAO a fost atunci cand am comandat niste carti prin posta. Traind departe de Romania de ceva vreme mi s-a parut o idee buna sa nu mai car kilograme de bagaje de fiecare data cand plec din tara, socand politia de frontiera la security check. Nu numai ca m-au inselat la taxele postale, dar nici macar nu au avut bunul simt sa raspunda atuncí cand le-am trimis poza „pachetului” (o hartie maro mizerabila care s-a facut fasiute la transport, in timp ce ei sustineau ca nu se poate, au fost puse intr-o cutie).
Daca inseala lumea cu lucruri atat de triviale precum taxele postale, de ce sa nu isi permita si la nvel mai ridicat, cu traducatorii? Pe mine oricum m-au pierdut de client. Prefer Humanitas-ul sau chiar si alte edituri mai putin „fatoase”
22 februarie 2012 at 12:18 am
[…] Mînie proletară faţă de editura RAO […]
21 februarie 2012 at 3:21 am
[…] către articolele celor care o susţin pe Laura Frunză:Editura RAO şi-a luat sclavi. Ruşine!Mînie proletară faţă de editura RAOŢEAPĂ oferită de Editura RAO! Din 2011, un traducător al editurii se judecă pentru îşi […]
21 februarie 2012 at 3:20 am
[…] Mînie proletară faţă de editura RAO […]
20 februarie 2012 at 6:34 am
domnilor, doamnelor, degeaba faceti un boicot aici, lucrurile acestea sunt citite/preluate tot de confrati din breasla, oameni de litere. Nu asa se procedeaza: de ce nu va asociati cei 10 sau citi oameni sunteti si nu initiati ceva concentrat: 1. pagini separate pe facebook cu „Boicotati RAO” cu explicatii cu tot. 2. texte introduse periodic pe Twitter. 3. cea mai buna e campania media, luati legatura prin telefon cu toate ziarele mari si cu toate televiziunile, poate cateva vor prelua stirea. 4. in fine, o mica reuniune a traducatorilor (nu numai a celor vizati, a cit mai multi), cu pancarde, protest… Eu zic ca asa se vor vedea altfel lucrurile, iar RAO si altii ca ei vor reactiona. Publicul mare trebuie sa afle, nu noi, cei din bransa, noi stim de mult de aceste treburi.
20 februarie 2012 at 1:16 am
[…] ultimele zile, semnale de la diversi prieteni care au citit pe internet povestile Laurei si-a lui Roman referitoare la neplata traducatorilor de catre editura RAO. Prietenii mei stiu ca am fost si eu in […]
19 februarie 2012 at 7:28 pm
In 2008 am tradus si eu o carte la RAO pentru care mi-am luat banii in 2010, cu mare greutate. Am avut noroc ca traducerea (din catalana) fusese finantata de un institut de cultura din Barcelona, cu care RAO n-a vrut sa se puna rau. Asadar banii i-am primit cand am amenintat ca-i „parasc” la institut… O sa scriu si eu pe blog despre povestile voastre.
19 februarie 2012 at 11:55 pm
@Smilla
Așteptăm povestea pe blog. Și cînd mă gîndesc că, naiv, le-am sugerat și eu un grant…
18 februarie 2012 at 6:32 am
Eu am o carte tradusa in 2009 care inca nu s-a publicat, deci cei 65% platibili dupa lansare sunt in aer… Pe scurt:
In dec.2008 am semnat contract cu Rao, termen de predare era sfarsitul lui aprilie.2009. Predarea efectiva a fost in iulie.2009 pt ca dna Enculescu nu a avut timp sa semneze contractul, iar eu le-am spus ca fara contract nu le predau traducerea, dar sa imi dea asigurari ca nu mi se imputa penalizari. Bun, in iulie.2009 a semnat si patroana, am predat traducerea, iar cei 35% mi-au fost platiti la sfarsitul lui 2010, dupa indelungi insistente si insistente si insistente…
Iar de publicare, naiba stie cand o sa fie, desi cartea e inregistrata la Biblioteca Nationala din 2010…
Dar tot sunt de parere ca trebuie sa facem ceva mai mult decat boicot.
17 februarie 2012 at 11:38 pm
Interesant ce scrieţi. Vă urez succes în recuperarea banilor pentru munca depusă.
18 februarie 2012 at 12:01 am
Mulțumim!
17 februarie 2012 at 8:12 pm
Absolut de acord cu Laura! Eu mi-am luat o plasa cu niste buni prieteni ai celor de RAO, atat de buni ca au si naravuri similare. Ii cheama ALL si obisnuiesc sa plateasca la sfantu poimaine (ca sfantu asteapta s-a depreciat). De 10 ani ma judec cu ei pentru niste drepturi de autor. Sunt destui tepari care-si zic edituri, eu zic sa-i dam pe fata pe toti.
17 februarie 2012 at 10:17 pm
@Mihai
Îmi pare rău să aud că și la ALL stau lucrurile la fel – buba, deci, e destul de mare și de întinsă. De acord să-i dăm pe față pe toți.
17 februarie 2012 at 1:06 am
No more RAO atunci. Si asa in ultimul timp nu pot spune ca m-a incantat ceva din oferta lor. Problema e ca daca ar fi si singura editura care procedeaza asa, ar fi un vot de blam. Dar din ce am citit aici si am mai aflat din alte parti e deja normalitate pentru multe edituri. Unele dintre ele prestigioase.
Si cu site-ul tot au probleme de ceva timp. Poate nu au platit nici acolo, cine stie? 🙂
17 februarie 2012 at 1:25 am
@Cinabru
De alte edituri eu nu știu, nu mi s-a întîmplat. E trist dacă e așa.
Site-ul nu merge în continuare de aici…
16 februarie 2012 at 10:50 pm
Sa le fie rusine!!! daca nu am fi noi, ei nu ar manca o paine. Ar trebui sa se faca campanie, ca doar traducatorii autorizati sa aibe voie sa deschida si birouri de traduceri si nu toti analfabetii care stiu doar sa ne fure, sa ne insele si sa primeasca bani pe spinarea si munca noastra! Sunt satula de tupeul intermediarilor care uneori e chiar mai mare decat cel al clientului direct. Pt ce s-au infiintat toate asociatiile astea de traducatori?! Nu aud sa schimbe, sa modifice, sa aibe vreun eco mai departe de internet si reclame!!
16 februarie 2012 at 11:25 pm
@Nicole
Personal, mărturisesc că nu știu mare lucru despre asociațiile de traducători, nu sînt membru al nici uneia.
16 februarie 2012 at 9:18 pm
Eu va sustzin si va rog insistent sa NU VA LASATI!
Am circulat povestea Laurei ieri-alaltaieri, acum voi circula si povestea Alexandrei, nu se poate inghitzi un astfel de tratament.
Desigur, boicotez/am toate cartzile aparute la RAO si am o idee sa trimitem o circulara la TOATE revistele culturale din tzara in acest sens. Am de dat niste telefoane, ca eu singura nu prea reprezint mare lucru, imi trebuiesc insideri.
16 februarie 2012 at 11:23 pm
@Vera
Mulțumim de sprijin, și pentru boicot și pentru diseminarea informației. Poate reușim să stîrnim ceva și în presă.
16 februarie 2012 at 7:37 pm
Am patit aproximativ la fel cu editura Curtea veche (traducere din chineza). Mi-au dat banii la 5 ani dupa ce am predat, la timp, traducerea. Parerea mea sincera este ca aceste tipuri de comportament sunt dovada imposibil de acoperit a purei nesimtiri de piata. Imi sunt nesuferiti, nu mai vreau nici eu sa mai stiu de ei, iar la urmatorul contract de traducere (cu care editura, ca vad ca se taie de pe lista tot mai multe) voi sti sa fiu mult mai categorica. Si, da, e penibil cu plata pentru limbile rare, dar banuiesc ca daca asta acceptam, asta primim. Ce-ar fi sa zimbim jenati cind ni se spune cit sunt dispusi sa ne plateasca si sa le zicem la revedere? Ma alatur cu bucurie boicotului.
Roxana Ribu
16 februarie 2012 at 11:23 pm
@Roxana
Pe zi ce trece văd că sînt din ce în ce mai mulți pățiți… Ai mare dreptate la faza cu nesimțirea din piață – „traducător” e practic o meserie care nu există în România, e, de multe ori, un hobby cu care se îndeletnicesc niște oameni care mai au o altă sursă de venit. Și o bună parte din vina pentru situația asta o poartă editurile.
16 februarie 2012 at 6:27 pm
Welcome to the club…
Uite un adevăr binecunoscut în interiorul lumii editoriale: există o singură editură în România care îşi plăteşte bine şi corect toţi colaboratorii. Numele ei este „compania”.
De la restul aşteaptă-te la sânge, sudoare şi lacrimi. Cu puţin noroc, jumătate din bani.
16 februarie 2012 at 11:19 pm
@Felix
Mulțumesc de tip, pînă acum n-am lucrat cu compania. Dar celelalte edituri pentru care am tradus au fost mai mult decît elegante în tot – sumele n-au fost niciodată mari, dar măcar relația a fost cordială.
16 februarie 2012 at 5:48 pm
Buna, Roman! Imi pare rau sa aud despre problemele cu cei de la RAO, mai ales ca indata ce apare vreo carte a unui scriitor japonez pe piata romaneasca, ma si grabesc sa o cumpar. Din perspectiva mea de cititor, nu pot decat sa-ti adresez un mare „multumesc” ca traduci cartile din japoneza. Eu RAO nu mai cumpar, in semn de solidaritate cu voi!
Totusi, cu ocazia asta v-am descoperit site-ul 🙂 Asta e partea buna a paharului pentru mine 🙂 Eu am fost in Japonia la studii in 2008-2009, in Kobe, Hyogo 🙂 Abia cand m-am intors m-am apucat de depanat povesti online. Japonia inseamna foarte mult pentru mine si ma bucur cand dau de oameni frumosi cu care sa-mi impart gandurile Japan-related 🙂 Yoroshiku! ^_^
16 februarie 2012 at 11:17 pm
@Mirona
Mulțumim de solidaritate. Și noi descoperiserăm blogul tău mai demult, am mai aruncat din cînd în cînd cîte o privire, deci otagaisama 🙂
Yoroshiku!
16 februarie 2012 at 3:32 pm
Îmi pare rău să aud ce ai păţit. M-am ars şi eu cu RAO şi mă alătur protestului tău şi al Laurei. Sper să afle cât mai multă lume despre cât sunt de nemernici. În altă ordine de idei, nici la mine nu se deschide site-ul lor.
16 februarie 2012 at 3:44 pm
Mulțumim, poate reușim ceva dacă ne adunăm.
16 februarie 2012 at 6:05 am
Incredibil ce se intampla. Ok, i-am taiat de pe lista, dar incerc totusi sa inteleg cum se intampla asta. Nu se semneaza un contract, nu primiti un avans? E jaf la drumul mare.
Poate ar trebui sa aveti o asociatie, un grup. Oricum, sper sa fiti ultimii care sunt pacaliti.
16 februarie 2012 at 3:34 pm
Din experiența mea de pînă acum, n-a existat niciodată avans… cum spuneam însă, mi se pare deja o problemă care trece de bani. Și da, sper și eu să fim ultimii păcăliți 😛 Bună ideea cu asociația, mulțumim.
16 februarie 2012 at 5:58 am
Reblogged this on Puterea blogului.
15 februarie 2012 at 10:02 pm
Dacă e vorba de raobooks, cu .com în coadă, că eu altul nu ştiu, de la mine merge (Clicknet). E trist ce aud, mă gândeam că măcar pe traducătorii de limbi rare, care sunt mult mai greu de găsit decât cei de engleză sau franceză, îi plătesc, dar se pare că îi tratează pe toţi cu aceeaşi indiferenţă.
Mie una nu mi-a plăcut niciodată RAO pentru că atunci când au început scoteau cărţi la preţ mare, arătoase ce-i drept, dar din categoria celor care, chiar dacă le citeai cu grijă, riscau să se transforme într-un maldăr de foi volante şi imposibil de lipit la loc, apoi pentru că aflasem cum se poartă cu traducătorii. Am cumpărat o singură carte de la ei pentru că mi-a trebuit pentru cursul dumneavoastră, altfel i-aş fi ignorat complet.
16 februarie 2012 at 3:39 pm
Site-ul RAO nu merge în continuare nici azi (raobooks.com), deși cu celelalte nu e nici o problemă. O fi o chestiune de trafic.
În altă ordine de idei, degeaba scoți cărți frumoase și bune dacă nu îi respecți pe oamenii cu care lucrezi… Mulțumim pentru solidaritate 😛
15 februarie 2012 at 9:10 pm
Iti multumesc mult! Eu am primit o perioada raspunsuri, ca nu se vand cartile, ca au probleme cu distributia bla, bla. Apoi nimic. O perioada stii ce mai faceau? cand dadeau traducatorii mail primeau inapoi notificare de eroare de expediere. Absolut penibil! Nu mai spun ca m-am certat cu ei si ca au vrut sa ma insele la numarul exemplarelor de drept de autor pe care trebuiau sa mi le dea. Dar astea-s subtilitati deja…
16 februarie 2012 at 3:42 pm
Minunat… Într-adevăr, e penibil. Dacă măcar mi-ar fi dat un semn, ceva, dar am senzația că vorbesc cu pereții. Poate reușim ceva dacă ne strîngem mai mulți „pățiți”.