Ca ceasu’ elveţian

Aseară, la vreo două ceasuri după ora obişnuită de cină japoneză (= cam 6 trecute fix), ni s-a făcut din senin poftă să ne înfruptăm dintr-o pizza. Păi, hai să comandăm ceva! Zis şi făcut. Căpătaserăm cu cîteva zile înainte un pliant de la o pizzerie care făcea livrări prin zonă, l-am extras cu dexteritate din maldărul de hîrtii de aruncat unde îşi aştepta destinul şi am început să-l studiem. (Maldărul de hîrtii de aruncat există nu pentru că ar fi casa într-o devălmăşie constantă, ci pentru că Japonia e cît se poate de eco şi gunoaiele se colectează selectiv, atît de selectiv încît la unele – de pildă, la hîrtii – trebuie să aştepţi cîte două săptămîni pînă le vine sorocul – dar asta e o altă poveste pe care o vom scrie cît de curînd. Între timp, maldărele zac ordonate frumos, pe căprării.😛 )

Pe pliantul cu pricina găsim un anunţ cum că, dacă facem comanda pe internet, avem şi o reducere de 5% la preţ, plus că putem plăti cu cardul, ceea ce ne convenea de minune căci eram cam strîmtoraţi cu cash-ul. De bună seamă, am deschis imediat laptopul, am intrat pe site, ne-am făcut cont (nu există site japonez de pe care să poţi comanda ceva cît de mic fără să-ţi faci înainte cont de membru) şi ne-am cufundat în aprofundarea meniului: pizza, paste, sandwich-uri, sosuri, topping-uri, deserturi – ce mai, un regal🙂

Am hotărît într-un tîrziu ce să comandăm, am completat adresa de livrare, am plătit şi, deja lihniţi de foame după vizionarea a ţ-şpe mii de poze meşteşugite cu tot soiul de bunătăţi apetisante, am apăsat febril ultimul buton de confirmare. Şi gata – la ora 20:16, comanda era făcută, începea aşteptarea. Aşteptare care, de obicei, e cu atît mai apăsătoare şi mai greu de îndurat cu cît e mai mare foamea. Şi se anunţa a fi o aşteptare chinuitoare..

Cînd, deodată, pe ecranul de confirmare am remarcat o chestie nemaivăzută: Pizza Tracker! Am clipit întîi nelămuriţi, dar ne-am dumirit repede că e un serviciu de urmărire a comenzii, cam ca la poştă, de poţi să vezi prin ce colţ al lumii a mai ajuns coletul tău. Ne-am uitat mai atenţi la el:

Pe bara mare din mijloc sînt trecute stadiile pe care trebuie să le parcurgă preparatul în drumul lung de la comandă spre burta hămesită a clientului: finalizarea comenzii (注文完了), topping-uri (トッピング), băgat la cuptor (オープン焼成), gata coacere (焼き上がり), livrare (配達), punct (完了). Pe măsură ce se încheia cîte o etapă, bara se colora din verde în roşu, înaintînd – chinuitor de încet! – spre capătul din dreapta. Ca la un download de pe net.

În partea de jos a minunatului tracker, două rubrici mici, dar esenţiale: ora comenzii (ご注文時間) şi ora estimată de livrare (お届け予定時間). ETA, adică. Iar ETA-ul nostru era 20.46, la fix treizeci de minute după ce făcuserăm comanda. Ne-am uitat oarecum neîncrezători întîi la ecran, apoi unul la celălalt, după care ne-am zis: Hai să vedem dacă respectă ora… Se înroşise deja porţiunea cu băgatul la cuptor din bara din mijloc.

20:44 – în liniştea nopţii, se aude pe undeva prin apropiere un păcănit de motocicletă; [ne creşte glicemia]

20:45 – păcănitul încetează în faţa casei; se aude întîi un foşnet, apoi cum se deschide / închide un capac, apoi paşi; [suspansul e maxim]

20:46 – the pizza boy sună la uşă şi ne predă cutia fierbinte…

La fix. Precizie de ceas elveţian, ce mai… O să verificăm în viitor dacă a fost o întîmplare sau e o regulă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s