O viaţă de om

În ultimele două zile am citit îngroziţi ştirile din România şi Japonia despre Yurika Masuno – ne-am cutremurat şi nu ne-a venit să credem… Am citit şi ne-a impresionat şi ce-au scris George Moise şi Wafu despre episodul ăsta incredibil – am rămas împietriţi.

***

Acum doi ani, am organizat la Bucureşti împreună cu un grup de colegi entuziaşti o conferinţă internaţională de predarea limbii japoneze. O conferinţă mare, cu peste 150 de participanţi, oameni veniţi de prin toată lumea (Europa, Japonia, Taiwan, Coreea etc.). Majoritatea – cam 90% – japonezi.

Unul dintre lucrurile pe care le-am făcut foarte din timp a fost informarea: cu vreo patru luni înainte de conferinţă am început să postăm pe site informaţii din ce în ce mai detaliate. Ce să facă imediat ce ajung la aeroport, unde pot să schimbe bani, cam care e cursul, cum şi de unde să se urce în expresul 783, cum să (nu) ia un taxi de la Otopeni, de unde să cumpere cartele de transport, cum să ia metroul, ce linii RATB le sînt utile, cum să ajungă de la hotel la locul unde se ţinea conferinţa, la ce numere de telefon să sune în caz de urgenţă (numerele noastre personale, de altfel)… toate astea au apărut pe site. O colegă a luat 783, s-a dus pînă la aeroport, a făcut poză cu locul unde e amplasată staţia la terminalul de sosiri, cu locul de unde se pot cumpăra cartele RATB şi cu aparatul din autobuz cu care se validează cartelele. O altă colegă a pregătit hărţi cu toate traseele posibile de la toate hotelurile din centru. Noi ne-am ocupat de actualizarea permanentă a site-ului, inclusiv în funcţie de mailurile cu nelămuriri pe care le primeam de la participanţi. La un moment dat, de pildă, cineva ne-a întrebat cu îngrijorare dacă Otopeni (cum scriseserăm noi) e acelaşi aeroport cu Henri Coandă (cum apărea pe bilet) – nu am rîs şi nici nu am ignorat întrebarea, ci am răspuns serios că da.

În plus, cu două zile înainte de conferinţă – de cînd au început să sosească participanţii – la Otopeni au stat în permanenţă echipe de cîte doi dintre studenţii voluntari care ne-au ajutat la organizare. Îmbrăcaţi în tricouri roşii speciale şi cu afiş, să fie uşor de găsit, au îndrumat extrem de eficient pe toată lumea, fie către o casă de schimb, fie către autobuz, fie către un taxi. (Au fost admirabili şi nu cred că le-am mulţumit încă destul pentru asta…)

Din cei mai bine de 150 de participanţi, nici măcar unul nu s-a rătăcit. Nimănui nu i s-a întîmplat nimic rău. Nimeni nu s-a urcat aiurea în vreun taxi. Toţi au ajuns teferi şi nevătămaţi la hotel şi apoi la conferinţă şi au plecat cu amintiri plăcute din România.

Dacă Yurika Masuno ar fi avut un minim de informaţie, probabil că nu s-ar fi întîmplat tragedia asta cumplită. Din păcate, se pare că pentru ea nu a făcut nimeni nici unul dintre lucrurile astea. RUŞINE!

Cel mai trist e că a murit un om. Şi că viaţa acelui om se poate să fi depins de cîteva fărîme de informaţie pe care cineva n-a catadicsit să i le dea.

Condoleanţe…


13 responses to “O viaţă de om

  • Flo

    Va multumesc pentru ideile prezentate,insa din pacate de aceasta data va contrazic si cred ca trebuie sa generalizam,altfel ramanem imbuibati cu aceasta mentalitate.Trebuie sa avem curajul de ne spune lucrurile in fata;acest episod e doar o secventa a episoadelor teribile ce au avut si continua sa aiba loc in tara si in afara,victimele fiind de multe ori straini.Nu cred ca principala cauza o puteti gasi in regimul anterior,e de-ajuns sa vezi varsta acestor criminali,in jur de 20-30 de ani;si sa dati o privire generala catre alte state ex comuniste pentru a vedea din pacate pentru noi,o mare diferenta.E de ajuns sa fi fost rezident in unul din statele Europei occidentale si sa vezi cum mass media prezinta la nesfarsit crimele si nelegiuirile romanilor si tiganilor;te simti o nulitate si ceea ce poti face e sa critici si sa generalizezi.A generaliza e foarte simplu;e de-ajuns sa vezi raporturile statistice despre situatia locativa a inchisorilor si date despre analfabetismul in Romania.O data ce vezi toate acestea,o data ce auzi in lant stiri teribile ca aceasta:singurul lucru natural este generalizarea.Toate faptele si elementele pozitive ce,cu siguranta,mai sunt in tara,dispar ca prin minune.Inca un episod ca acesta,si cu siguranta vor fi,si Romania va disparea in mod total de pe harta turistica sau culturala a lumii.O ”gradina carpatica” unde oamenii si cainii sunt,din pacate,dezlegati.
    Imi amintesc ce zicea un strain rezident in Japonia,despre poporul japonez, dupa acel cutremur din 2011.”Chiar daca in acele momente guvernul si politicii in general bajbaiau in cautare de solutii,singura salvare a venit de la poporul insusi;a fost el singur(poporul)prin propria forta sa se ridice si sa o ia de la capat”.Cat despre Romania….

    • R.P.

      Părerea mea sinceră e că tocmai faptele şi evenimentele pozitive, oricît ar fi de mici, sînt cele care pot să facă diferenţa dacă se acumulează şi ating pînă la urmă o „masă critică”. Oi fi prea optimist, se poate; încerc să văd dincolo de statistici şi dincolo de imaginea pe care o fac unii sau alţii.
      Poate că o să ne ia mai mult timp decît japonezilor, dar sînt convins că şi noi, pînă la urmă, o să ne ridicăm cumva…

  • Mirella Siman

    Recunosc ca, din momentul difuzarii acestei teribile stiri, gandul imi zboara obsesiv la acest infiorator lucru care s-a intamplat, dar mai ales la gasirea unui raspuns la intrebarea: cum de o asemenea nenorocire a putut avea loc intr-o capitala europeana? Cum o fiara cu chip de om circula libera si nestingherita printre oameni ,cand deja erau informatii destule care il legau de evenimente groaznice,nu cu mult diferite de tragicul eveniment petrecut saptamana trecuta , fara ca procuratura sau politia sa ia vreo masura.
    Intr-adevar putem gasi vini multiple de ambele parti: ale organizatorilor, pe de-o parte , care puteau face gestul de a o astepta la aeroport avand in vedere faptul ca probabil victima era la prima ei vizita in Romania, si lipsa unei informari minime ale tinerei japoneze, pe de alta parte, totusi sa nu neglijam aspectul ca studenta era o persoana care venea spre tara noastra plina de optimism , energie si multa daruire.Probabil informatiile culese de victima de la cunoscuti, romani si japonezi de-opotriva ,erau pozitive si priveau mai ales latura noastra legata de ospitalitatea si caldura romanilor.
    Probabil ar trebui sa fim mult, mult mai atenti cu cei care vin in Romania si sa facem un minim efort de ospitalitate inca de la primul lor contact cu tara noastra, asteptandu-i la gara sau aeroport , tocmai pentru ca stim cum stau lucrurile in astfel de locuri.Cu atat mai mult cand vine vorba despre persoane care provin din tari atat de educate si civilizate cum este Japonia.
    Sincere condoleante familiei greu incercate.

    • R.P.

      Vina e într-adevăr împărţită / multiplă – şi, cum am mai scris într-un alt comentariu, mi se pare că e şi răspunderea autorităţilor într-o mare măsură. Otopeniul e un furuncul care trebuie curăţat…

  • nelucraciun

    @R.P. – nu, nu mai suntem in evul de mijloc…din pacate suntem o corcitura (ca societate) comunistoido-fanariotarda. Articolul ofera inca una dintre dovezi, de parca mai era nevoie…
    Sanatate buna, tuturor!

  • Horica

    sa fiu sincer, se putea intampla oricui, oriunde… da, e groaznic ce s-a intamplat si e groaznica ca acum vom avea aceasta eticheta in Japonia insa in mare parte e vina organizatorilor, pentru ca nu au informat-o ce si cum sa faca si e si vina ei pentru ca nu a cautat inforamtii

  • Flo

    Indiferent daca Yurika(RIP) ar fi avut sau n-ar fi avut un minim de informatie,daca cineva ar fi asteptat-o sau nu la aeroport;cert si oribil este faptul ca,in anul 2012,intr-un aeroport international,al unei tari europene,la o ora serala normala,o persoana,fie ea neinformata sau naiva,nu poate fi acostata(acostarea de catre persoane dubioase e un fapt normal in acest aeroport),condusa intr-o padure din apropiere(si aici exista fara indoiala complicitatea soferului de taxi),si ucisa in mod barbar.Nu exista scuze,acest fapt imi reconfirma parerea ca Romania e inca un stat incivil,cu o populatie, in marea majoritate, medievala.

    • R.P.

      De acord, la Otopeni e o atmosferă incredibilă, în care colcăie o grămadă de personaje dubioase – de la şoferi de taxi suspecţi pînă la băieţi cu cărucioare de bagaje care te înjură dacă le refuzi „ajutorul”… Plus că e inadmisibil ca o singură firmă de taxi (cu tarife uriaşe!) să aibă acces în aeroport – cred că e o dovadă a mafiei din jurul Otopeniului. După părerea mea, autorităţile au obligaţia să cureţe locul urgent.
      Dar nu sînt neapărat de acord că populaţia României e încă „medievală”, cum spui… Amorţită, da. Furuncule de genul Otopeni apar pentru că autorităţile nu fac nimic, iar oamenii reacţionează foarte greu pînă se dumiresc că ceva nu e în regulă acolo. Asta mi-aş dori eu să se schimbe.
      Nu ştiu dacă e neapărat o chestiune de educaţie, poate e mai degrabă o tară a sistemului securistico-comunist de a face lucrurile de dinainte de 89, cînd autorităţile nu trebuia să dea socoteală nimănui – au moştenit mentalitatea asta şi nu dau nici cît negru sub unghie pe părerea / siguranţa cetăţenilor.

  • Jay

    Încă o dovadă că suntem o țară de babuini proști și țiganizați. Nu ne mai rămâne decât să trăim fiecare în turnul său de fildeș, cât mai departe de politică și de nesimțirea fioroasă care ne înconjoară.

    • R.P.

      Nu cred că există ţară perfectă, nu umblă nicăieri cîinii cu covrigi în coadă. E drept că România are multe bube şi probleme, dar nu cred că generalizările de vreun fel sînt o soluţie.
      Turnul de fildeş ar însemna ne-implicare. Dar implicarea poate să însemne paşi mărunţi care, acumulaţi, să facă diferenţa la un moment dat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s