Eveniment epocal :)

Alaltăieri, abia ieşit de la facultate, pornesc spre gară. Era încă destul de devreme, deci soare afară, lumină, plăcut. Mergeam agale, obosit după cursuri şi şedinţe şi în acelaşi timp relaxat cu gîndul la glasul roţilor de tren pe drumul spre casă😀 După vreo cinci minute, am ajus la o trecere de pietoni şi, cetăţean corect, m-am oprit la roşu. Nimeni în jur, doar eu. Şi atunci s-a produs EVENIMENTUL.

 O japoneză la vreo 40 de ani a apărut parcă de nicăieri, însoţită de un puşti la vreo 10 ani cu o şapcă purtată jmecher, cu cozorocul la spate. S-au oprit la vreun metru în stînga mea, aşteptînd şi ei să se facă verde. Ea avea în mînă un smartphone şi se uita foarte concentrată în el, părea să caute ceva. Puştiul de pitise pe jumătate după ea şi se uita spre mine cu privirea pe jumătate curioasă şi pe jumătate temătoare a copiilor japonezi cînd văd un străin.

Deodată, ea s-a întors către mine şi a început să-mi vorbească: Sumimasen… („Mă iertaţi”). Cum ajung la staţia de metrou X de pe linia Y? …ÎN JAPONEZĂ! Fără nici o ezitare, fără nici o tresărire. Ştiam unde e staţia cu pricina, aşa că i-am răspuns scurt şi amabil – eficient😛 Cînd m-a auzit, puştiul i-a şoptit mamei Yuuuta jan! („Ţi-am spus io!”)

Mama mi-a mulţumit, şi-a luat puştiul de mînă şi au pornit spre metrou. Eu mi-am văzut de drum, rumegînd uimit evenimentul.

A fost prima oară ever cînd m-a întrebat cineva drumul spre vreun loc în Japonia. Sînt străin şi sînt mare, ceea ce înseamnă pentru majoritatea japonezilor că 1) nu ştiu japoneză şi că 2) e mai bine să fie circumspecţi. Doar că, de data asta, doamna cu pricina n-a avut nici una din prejudecăţile astea. Premieră galactică.

M-am simţit bine şi pentru că am ştiut s-o îndrum şi pentru că nu m-a tratat ca pe un gaijin (= alien, desigur).


6 responses to “Eveniment epocal :)

  • Ioana

    Nu-mi vine sa cred ca pana acum nu am vazut blogul🙂 E o lectura placuta seara tarziu inainte de cate o prezentare.
    Mi s-a intamplat si mie de cateva ori sa ma intrebe lumea cum se ajunge intr-o anume parte a facultatii sau la nu mai stiu ce templu, iar momentele astea te fac sa te simti oarecum integrat. Ma rog, lasand la o parte faptul ca eram singura care trecea prin zona si nu aveau pe cine sa intrebe in afara de mine😛

  • Madalina Alama

    Roman draga,
    Ideea ca cineva te-ar putea percepe ca pe o persoana fizic agresiva ma amuza copios. Totusi,trebuie sa dam diferentelor culturale ce e al lor: obiect evident strain de marime peste media celor de la noi=> posibil pericol.
    Nu vreau sa-ti atac ipoteza, insa doamna respectiva era poate atat de prinsa de navigarea ei pe telefon incat realitatea non-virtuala nu mai era una reala. + Dorinta de a ajunge la o anumita destinatie a impins-o inafara prejudecatilor culturii din care face parte.
    In fine, eu am experiente oarecum similare pentru ca mai toti cu care vorbesc aici se gandesc ca sunt europeanca, ca sunt educata si… mai mult liberala decat altceva… dar nu au idee de unde sunt de fapt. Cert este ca nu de-a locului.

    • R.P.

      @Mădălina
      M-am întrebat şi eu ce a motivat-o pe doamna cu pricina… Poate faptul că eram aproape de universitate şi s-o fi gîndit că studiez acolo, deci ştiu japoneză. Sau, vorba ta: era prea prinsă în realitatea virtuală din smartphone şi a întrebat prima persoană de care a dat, fără să-şi dea seama de la început că sînt străin. Daă aşa stau lucrurile, atunci apreciez faptul că n-a avut gestul tipic de retragere pe care îl au de obicei – de exemplu, cînd mă apropii eu să întreb ceva…

      Cît despre Europa… asta nu-i o ţară mare? Undeva, departe?

  • Horica

    he he… mie mi s-a intamplat weekendul trecut. si eu abia leg 2 cuvinte in japoneza si alea sunt saluturile si multumirile. Dar doau babute simpatice m-au intrebat duminica cum se ajunge in statie. Adevarul e ca eram singurul ce nu era pe bicicleta si le vazusem de ceva timp, pierdute in spatiu si incercand sa gaseasca pe cineva sa le ajute. Noroc ca am inteles ce au intrebat (si ca sa fiu sigur am facut; uushishi… sa fiu sigur ca se refera la tren :)) ) si noroc ca drumul spre statie era foarte usor. O tineau tot inainte pana cand vedeau statia pe stanga…
    iar sambata am fost rugat de trei babute si mai simpatice sa le fac o poza. de obicei lumea se uita lung la mine insa babulele astea mi-au facut zilele mai frumoase intr-o perioada in care nu imi mai gaseam locul…

    • R.P.

      @Horea
      Adevărul e că micile episoade de genul ăsta fac viaţa mult mai plăcută – micile gesturi de generozitate sau de curiozitate sinceră…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s