Cum să călătoreşti înapoi în timp

Cum poţi călători înapoi în timp?… Simplu: urci pe bicicletă, pedalezi vreo jumătate de oră bună şi ajungi la Kawagoe (川越). E unul dintre oraşele cele mai frumoase din Saitama – sau poate chiar din Japonia. Vorba ceea, dacă vrei să vezi cum arăta Tōkyō în perioada medievală, cel mai simplu e să mergi la Kawagoe… Tocmai de-asta, i se mai spune şi Koedo (小江戸), adică „micul Edo” (Edo fiind numele vechi al capitalei).

La prima vedere, Kawagoe nu pare foarte diferit de celelalte oraşe japoneze – cînd ieşi din gară, dai peste acelaşi peisaj urbanistic dezlînat şi cenuşiu de peste tot: clădiri de birouri impersonale, mall-uri gigantice fără ferestre, reclame luminoase, pasarele de fiare agăţate la 20 de metri, eternele mănunchiuri de cabluri suspendate şi peste tot beton, beton, beton… Nici o noimă urbanistică sau peisagistică. Dar oraşul are şi o parte veche absolut minunată, salvată ca prin minune dintre bube, mucegaiuri şi noroi😛.

Partea veche e concentrată în jurul unei străzi la vreo 15 de minute de mers de la gară. Pe ambele părţi ale străzii se înşiră case vechi, construite în stilul tradiţional kura (蔵造り) – sînt de fapt un soi de şuri vechi, sau depozite, în care se puteau păstra o sumedenie de chestii, de la cereale şi unele pînă la manuscrise şi obiecte de cult. Cele mai vechi kura din Japonia datează de prin secolele 7-8, dar cele din Kawagoe sînt ceva mai tinerele🙂, de prin 18-19. Sînt făcute din lemn şi toate au aceeaşi structură, cu parter şi un etaj, cu mici variaţiuni de decoraţiuni şi finisaje. Arată cam aşa:

Construcţiile sînt impresionante şi par foarte trainice (o parte din ele au rezistat şi unor incendii pe la sfîrşit de 19); la etaj, au doar nişte ferestre minuscule, care amintesc că şurile cu pricina puteau foarte bine să servească şi de fortăreţe: 

Acum, toate şurile astea vechi sînt prăvălii, restaurante, cafenele sau mini-muzee – cu alte cuvinte, mici negoţuri ţinute de oamenii de prin partea locului. Aproape oriunde te uiţi vezi cel puţin un magazin cu produse din cartofi dulci – satsuma imo 薩摩芋, care sînt specialitatea locului – de la bomboane şi cafea pînă la bere din cartofi. Nouă ne-au plăcut mult un magazin de beţe (hashi 箸) făcute de o familie veche de meşteri care transmit meseria din tată-n fiu…

… şi unul de murături:

Prin prăvălia de beţe intrăm aproape de fiecare dată cînd ajungem prin Kawagoe. Chiar dacă nu cumperi nimic, e o plăcere să te plimbi printre rafturile ticsite. Plus că nici nu te agasează niciodată vreun vînzător prea insistent…

Am mai dat şi peste un magazin de cuţite tradiţionale, tot la parterul unei kura. Cînd am intrat noi, un ucenic tocmai ascuţea un cuţit, iar meşterul îl supraveghea peste umăr. Ne-au salutat scurt şi şi-au văzut de treabă, ne-au lăsat să ne uităm nestingheriţi la vitrinele înalte în care erau înşirate cuţite de sus pînă jos, de toate dimensiunile şi formele, frumoase şi lucioase. De la mini-cuţite cu lama de 5 centimetri lungime pînă la mega-cuţite cu lama lată de o palmă, găseai de toate. Multe dintre ele aveau încrustate pe lamă un soi de efigie, probabil emblema familiei respective. N-am intrat în vorbă să aflăm mai multe detalii şi nici n-am reuşit să facem poze acolo, dar o să mai trecem. Neapărat.

Unele kura au şi un soi de tunel care duce în curtea interioară – cea pe care am prins-o noi în poză e acum un magazin de bomboane făcute din celebrii cartofi dulci:

Într-o parcare, un cărăuş îşi pregătea ricşa pentru turişti:

A trecut apoi pe lîngă noi, la trap, şi s-a uitat întrebător aşteptînd parcă să-l oprim să să ne căţărăm în hardughie. Ce-i drept, arătam a turişti: doi străini în pantaloni scurţi şi cu aparatul foto la gît… I-am făcut semn că nu vrem şi şi-a văzut de drum. L-am mai prins ceva mai tîrziu pe o străduţă lăturalnică, gonind spre soare:

Şi dacă tot am pomenit de turişti… La un moment dat, am văzut venind spre noi autobuzul special pentru turişti, care porneşte de la gară şi face un circuit lung pe la toate obiectivele importante, cu opriri dese, inclusiv prin partea veche a oraşului, printre kura. E genul tipic de autobuz pentru turişti din orice oraş care se respectă. Mi-a plăcut însă cum arată, roşcovan şi zvelt, şi, cînd l-am văzut apropiindu-se, am dus aparatul la ochi pregătit să fac o poză. M-am tot sucit şi m-am tot învîrtit că ba nu e bună expunerea, ba nu e bun unghiul, ba nu e bună încadrarea… fiţe de-astea. În fine, am stat cu aparatul la ochi aproape o jumătate de minut pînă să fac poza cu pricina. Şi abia cînd am coborît aparatul mi-am data seama că autobuzul rămăsese nemişcat în tot răstimpul ăsta, deşi era în trafic; şoferul m-a privit, mi-a zîmbit, a înclinat uşor capul a salut şi a demarat. Şi atunci mi-am dat seama: aşteptase liniştit să fac poza…

Printre atîtea case vechi, prăvălii tradiţionale şi ricşe, chiar ai impresia că te-ai întors în timp în perioada Edo, printre samurai😀. Nici nu te miră să vezi o salbă de kimono-uri agăţate la stradă, în faţa unui atelier:

Mai ales că peste partea veche a oraşului veghează Toki no kane 時の鐘, „Clopotul timpului”, un turn de vreo 15 metri din lemn rămas intact de mai bine de un secol, care anunţă şi acum ora exactă de patru ori pe zi…

Apropo de timp… la capătul unei străduţe, am zărit pe o bancă două bătrîne aşezate la taifas – clopotul din turn a bătut ora exactă de multe ori pentru ele, cu siguranţă. Păreau atît de liniştite, pierdute în conversaţia lor, fără nici o grijă faţă de ce ce e-n jur… Ne-au adus aminte de băncile din faţa casei de la ţară, din România, unde se adună seara bătrînii la vorbă.

Cam ăsta e Kawagoe, oraşul unde faci un salt înapoi în timp. Sînt atît de multe lucruri de văzut încît nu ajunge o zi… Prin urmare, o să mai mergem. Des.😀

Kawagoe ne place şi pentru că e foarte important pentru ideea de mişcare civică în Japonia. La începutul anilor 70, cînd Japonia era în plină perioadă de creştere economică şi se construia frenetic şi alandala peste tot, strada atît de frumoasă de azi era ameninţată de un proiect imobiliar gigantic, justificat – ca de obicei – prin necesitatea de revitalizare a zonei. Cu alte cuvinte, ideea era să dărîme clădirile vechi şi să înalţe pe ruinele lor nişte betoane impersonale. Şi atunci, pentru prima dată în istoria postbelică a Japoniei – ţară în care cetăţenii sînt extrem de pasivi, aproape letargici de obicei – localnicii s-au revoltat şi au spus nu. Simplu. Au spus că nu e nevoie de investiţii masive în ciment şi fierătanii din partea unor companii-mamut pentru a revitaliza oraşul, şi că asta pot face ei. Şi, încet-încet, după luni de zile de proteste, companiile mari au cedat, iar localnicii au început să investească în vechile kura, să le restaureze şi să le deschidă ca prăvălii, cafenele şi spaţii culturale. Iar azi, în Kawagoe vin anual mai bine de 6 milioane de turişti – oraşul prosperă şi fără betoane sinistre. Pînă la urmă, revitalizarea Kawagoe a devenit model şi pentru refacerea altor zone istorice din Japonia, care au refuzat uniformizarea gri. Între timp, în România, ard (!) clădirile vechi de pe Kisseleff şi Moara lui Asan… Trist.

***

Ca de obicei, am pus mai multe poze pe Facebook


5 responses to “Cum să călătoreşti înapoi în timp

  • Flo

    Toate articolele prezentate sunt extrem de interesante,si chiar traiesc aici,prin intermediul acestora aflu multe lucruri noi.Articolul si fotografiile despre Kawagoe sunt exceptionale,mai ales ca sotia are parintii acolo.

  • Horica

    cand am fost eu in Kawagoe nu puteai sa arunci un bat, la cat de aglomerat era. Si un trafic pe strada respectiva de se facea coada lunga la trecerea de pietoni, sa traversezi. Din magazinul de betisoare mi-am luat si eu un set🙂 si am baut bere de cartofi dulci🙂

    • R.P.

      Probabil ai fost intr-un week-end, sau ai prins vreun festival, ceva. Noi mergem des in timpul saptaminii ca e la o aruncatura de bat🙂

      (Ti-a intrat comentariul in spam, abia azi l-am gasit…)

  • Irina

    Foarte frumos articolul iar pozele sunt numai bune sa umple sufletul… Sa respiram si noi aer de Japonia….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s