Hanami

Săptămîna asta, cireşii au înflorit peste tot în Tōkyō – florile s-au deschis complet (mankai 満開), iar japonezii au ieşit cu mic cu mare la hanami (花見).

Hanami e una din chestiile tipic japoneze care apar în orice manual, articol de ziar, documentar, carte sau reportaj despre Japonia, alături de ikebana, samurai, ceremonia ceaiului şi ce-o mai fi. Literal, nu înseamnă mare lucru, ci doar „privitul (mi) florilor (hana)”; dincolo de sensul ăsta de suprafaţă, însă, hanami e un adevărat fenomen socio-cultural pe care nu ai cum să-l ignori cînd te afli în Japonia.

În primul rînd, încă din martie – cînd încep prognozele meteo despre perioada de înflorire a cireşilor – izbucneşte un freamăt general de aşteptare şi nerăbdare: pe la companii, angajaţii şi şefii plănuiesc împreună ziua de ieşit la hanami (adică dacă să fie un week-end sau o după-masă dintr-o zi din săptămînă), studenţii de prin campusuri care racolează membri noi pentru cluburi îi ademenesc pe boboci cu şedinţe prelungite şi repetate de admirat flori de cireş, mass-media duduie de reclame la cele mai bune hanami spots, apar indicatoare noi pe stradă cu săgeţi către cutare sau cutare loc de hanami, răsar ca din senin tarabe cu băuturi şi mîncăruri pe unde nici nu te-aştepţi – semn că acolo urmează să se adune un puhoi de oameni însetaţi şi înfometaţi (de atîta admirat), iar excursiile se planifică în funcţie de momentul de înflorire maximă a cireşilor – de pildă, mergi spre sud mai pe la sfîrşitul lui martie, iar în nordul Japoniei, în Hokkaidō, abia după jumătatea lui aprilie…

În al doilea rînd, cireşi sînt peste tot, nu ai cum să-i ratezi. Şi florile sînt absolut superbe. Îî găseşti fie prin diverse parcuri sau pe malurile rîurilor, unde sînt plantaţi special pentru hanami şi sînt copleşitori prin număr, fie prin cîte-o grădinp sau o curte, unde sînt cu atît mai frumoşi cu cît contrastează cu griul clădirilor din jur. Plus că fiecare rafală de vînt, cît de mică, zburătăceşte invariabil cîte un vîrtej de petale deja scuturate.

Anul ăsta, ca să nu rămînem mai prejos decît japonezii, am fost şi noi la hanami😀 În mai multe rînduri şi în mai multe locuri. Întîi şi-ntîi, am făcut o plimbare prelungă prin parcul Edogawa, care mergea de-a lungul malurilor rîului Kanda. Parcul nu e mare – are practic doar două alei, de-o parte şi de alta a rîului, mărginite însă toate de cireşi. Din cînd în cînd, pe cîte o margine de alee e cîte un intrînd cu cîteva băncuţe, oc ocupat mereu – în perioada asta – de nelipsitele prelate albastre pe care japonezii se adună să mănînce, să bea, să rîdă şi să bîrfească de hanami… Dar e un parc frumos şi liniştit:

Iar cireşii, cum spuneam, sînt absolut impresionanţi prin număr şi prin explozia de flori:

Crengile sînt atît de aplecate peste rîu încît, uneori, par că ating apa…

Traseul efectiv prin parc n-a fost foarte lung, dar aleile liniştite, florile omniprezente, rîul limpede şi soarele blînd made our day🙂 Am simţit în sfîrşit că a venit primăvara. Am şi făcut o sumedenie de poze, unele cu acrobaţii artistice – nu eram însă singurii care se aplecau periculos peste garduri…

Ăsta a fost primul stil de hanami, cu plimbare pe aleile mărginite de cireşi. Pentru stilul al doilea, am mers, într-o altă zi, pe malul rîului Yanase, care e pe undeva prin Saitama.

Oamenii îşi aşezaseră temeinic prelatele albastre pe bucata de iarbă dintre cărarea cu cireşi şi apă; unii începuseră deja petrecerea, iar alţii erau on hold – cel mai probabil, aşteptau să apară vreun şef de la companie ca să înceapă distracţia.

(În paranteză fie spus, cînd am trecut la un moment dat pe lîngă un grup aşezat pe o astfel de prelată, a pornit brusc un vînt puternic care a început să agite prelata imensă – fireşte, băieţii au rămas întinşi liniştiţi, iar fetele din grup s-au grăbit să prindă colţurile şi să rearanjeze totul… Să nu uităm că sîntem în Japonia.)

Pe sub cireşi, se înşirau şi tarabele cu bunătăţi şi alcooluri – cam scumpe, după părerea noastră, dar cine se mai uită la cîteva sute de yeni în plus cînd are flori, iarbă, apă şi colegi alături? În prim-plan, yakisoba – un soi de tăieţei prăjiţi cu sos de soia😛

Ne-a plăcut mult şi o raţă care se zbenguia liniştită pe rîu, sub soarele în asfinţit – ea nu părea să aibă legătură directă cu cireşii şi florile, dar făcea cu siguranţă parte din peisaj…

În concluzie, ne-a plăcut la hanami. O să mergem şi anul viitor, chiar merită. Indiferent dacă doar te plimbi pe sub cireşii înfloriţi sau dacă stai sub ei pe un petic de iarbă cu o bere apă în mînă. E frumos.

***

Am pus mai multe poze pe Facebook.


2 responses to “Hanami

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s