Moartea solitară

Luna trecută, în Saitama – prefectura în care locuim şi noi – Poliţia a descoperit cadavrele a trei persoane. Doi bătrâni în vârstă de 60 ani şi fiul lor (30 ani). După toate semnele, se pare că au murit de foame. De foame! Peste tot pe unde s-a discutat de cazul ăsta s-au spus multe despre demnitatea cu care japonezii îşi acceptă propriul destin şi despre ruşinea care îi împiedică să ceară ajutor. Chiar şi atunci când riscă să moară de foame.

Şi totuşi, se pare că pe la jumătatea lui decembrie bătrâna se întâlnise cu o vecină şi îi ceruse ajutorul. Îi spusese că nu mai au bani şi că soţul ei este bolnav  şi îi ceruse nişte bani. Aceasta a refuzat-o, însă, şi a îndrumat-o spre serviciile de asistenţă socială. De atunci nu au mai fost văzuţi. Asta până când au fost descoperiţi morţi de foame în casă, două luni şi ceva mai târziu, lângă o sticlă goală de apă, nişte monede de 1 yen şi o pisică, moartă şi ea…

Fenomenul, numit kodokushi 孤独死 (lit. „moarte solitară”), a devenit tot mai răspândit în ultimii ani, mai ales în Tokyo. În fiecare an, au loc câteva mii de astfel de morţi. Cei mai mulţi sunt oameni singuri şi săraci, aflaţi cumva în afara societăţii, pe care nu-i mai observă nimeni. Până şi autorităţile au recunoscut, acum un an şi ceva, că au pierdut urma a cca 250.000 de bătrâni trecuţi de 100 ani…

Unul dintre semnalele de alarmă cu privire la situaţia disperată în care se află mulţi dintre batrânii japonezi este fenomenul – şi el tot mai răspândit – al furturilor din magazine: 高齢者万引き koureisha manbiki (furturi săvârşite de bătrâni). În fiecare an, se pare că peste 30.000 de bătrâni sunt arestaţi pentru furt din magazine – în general produse alimentare.  

Din orice perspectivă ai privi lucrurile, cauza principală este singurătatea. Fie că mulţi dintre ei ajung să-şi dea toată pensia la pachinko (jocuri de noroc) şi rămân fără bani de mâncare, fie că fură din plictiseală, totul pare să se reducă la dorinţa simplă de a avea pe cineva care să se intereseze de ei (誰かに構ってほしい). 

Deşi există mitul conform căruia gospodăria tradiţională japoneză este formată din trei generaţii, se pare că în ultima vreme rareori se mai găsesc asemenea exemple (conform dnei Takako Sodei, gerontolog, Univ. Ochanomizu din Tokyo), iar bătrânii sfârşesc deseori singuri, uitaţi de familii şi de autorităţi.  

Privită în perspectivă, problema devine încă şi mai gravă, având în vedere îmbătrânirea excesivă a populaţiei. Momentan, speranţa de viaţă este de 80 (bărbaţi)-86 ani (femei), iar peste două decenii se pare că aproximativ o treime din populaţie va avea peste 65 ani.  

Cu toate asta, îndrăznesc să sper că lucrurile se mai pot repara întrucâtva. De exemplu, autorităţile din Shinjuku au început să se implice în campanii cu privire la kodokushi, organizează tot soiul de activităţi care să-i scoată pe bătrâni din case, împart fluturaşi şi încearcă să păstreze legătura cu ei. Lăudabil, aş zice. Ceva ce autorităţile de pe la noi nu cred că ar face pentru bătrânii noştri. Şi totuşi, cred că soluţia ar fi undeva mult mai îndemână, dacă numai vecinii nu ar mai fi aşa distanţi unii cu alţii şi ar învăţa să dea bună ziua şi să-şi zâmbească din când în când. Şi poate să nu refuze ajutorul unui om disperat atunci când i se cer 2 lei (vorba vine) de mâncare… 

Mai multe despre asta aici, aici, aici şi aici


3 responses to “Moartea solitară

  • Horica

    eu sunt in Nishi-Waseda, in campusul facultatilor tehnice😀

  • Horica

    Pe mine ma socheaza faptul ca sunt atat de demini si le e rusine de esec. Eu am avut un eveniment neplacut cu un tip din camin ce s-a sinucis dupa 3 luni de la inceperea scolii. Ma intelegeam bine cu el si faptul ca nu l-am putut ajuta sau sa il fac sa se razgandeasca m-a terminat psihic atunci.
    Si vad ca totusi e cineva ce sta mai departe de mine😀. Caminul meu e in Hanakoganei, in Kodaira City insa vad ca voi stati mai departe un pic.
    Apropos, in care campus studiati?

    • A.M.

      Imi inchipui ca a fost groaznic😦. Cred ca te afecteaza pe viata cite-o chestie de-asta.
      Eu studiez la Ochanomizu si Roman la Waseda (chiar in campusul mare).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s