Fotografiile lui Masao Horino

Am fost astăzi la Muzeul Metropolitan de Fotografie din Tōkyō (東京都写真美術館), care se află în Ebisu, unde am văzut o excelentă expoziţie retrospectivă a lui Masao Horino (堀野正雄). Horino (1907-1998) a fost unul dintre cei mai importanţi fotografi japonezi dinainte de al Doilea Război Mondial, pomenit în multe manuale şi tratate de specialitate pentru inovaţiile tehnice şi principiile estetice noi – într-o oarecare măsură, a fost un soi de Arghezi care a iscat frumuseţi şi preţuri noi din bube, mucegaiuri şi noroi…

A debutat în anii ’20 cu fotografii făcute la Teatrul Mic de la Tsukiji 築地小劇場, unul dintre avanposturile teatrului modern japonez: actori, decoruri, scene din spectacole, costume – pe scurt, o cronică în imagini a evoluţiei teatrului.

Apoi, în tinereţe (anii 1930) a fost pasionat de vapoare, poduri, macarale, sonde etc. – într-un cuvînt, maşinării, pe care le-a fotografiat din unghiuri neobişnuite pînă atunci. Are o serie întreagă de „Studii” făcute pe şantiere, prin mine, porturi ş.a.m.d., în care încearcă tot timpul perspective noi:

優秀船に関する研究 - Nave superioare (studiu) 1930

Tot în perioada respectivă, a început un proiect de amploare cu titlul „Caracterul Marelui Tōkyō” (大東京の性格), cu fotografii, colaje şi montaje care surprind viaţa de zi cu zi din toate cartierele, mai ales din cele sărace de la periferie – o parte din fotografii (vagabonzi, cerşetori etc.) sînt chiar publicate în reviste de criminalistică.

După 1933, se concentrează asupra portretelor de femei, japoneze şi străine deopotrivă, tradiţionale şi moderne deopotrivă:

題不詳 - Fără titlu (Femeie în kimono) 1933-1938

題不詳 - Fără titlu (Femeie cu scoici) 1933-1938

Către sfîrşitul anilor ’30, odată cu intrarea Japoniei în război în Asia, începe să facă şi fotografii de război – nu de pe front, ci din „planul secund”, cum e, de exemplu, poza de mai jos, făcută la un marş al studentelor care demonstrează cum trebuie purtate măştile de gaze:

女学生の行進 - Marşul studentelor 1936-1939

Din 1938, pleacă în Coreea şi apoi în China, unde rămîne cîţiva ani buni – ăsta, de altfel, e şi sfîrşitul carierei lui publice, pentru că fotografiile făcute în fostele colonii japoneze sînt folosite ca materiale de propagandă imperialistă în timpul războiului şi, deci, după capitularea din 1945 a decis să rămînă în umbră. De altfel, pe internet se găsesc foarte puţine fotografii ale lui de după 1938, iar informaţiile din Wikipedia sînt extrem de zgîrcite, şi în engleză şi în japoneză. Cîteva imagini în plus se găsesc pe pagina dedicată expoziţiei de pe site-ul muzeului, şi cam atît…

***

PS: Pentru că, de bună seamă, fotografiatul era interzis în muzeu, am luat fotografiile de mai sus de aici, de pe site-ul Asahi Shinbun.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s